Marturii ale voluntarilor

Raluca Elgyar, Senior Consultant in cadrul departamentului de Permanent Placement al Adecco Romania

Povestea mea cu voluntariatul si cu Fundatia Principesa Margareta a Romaniei este una dintre acele povesti de care te minunezi in fiecare zi ca ai avut norocul sa ti se intample …

La Centrul Comunitar Generatii am ajuns anul trecut si am avut surpriza sa descopar nu numai un proiect frumos care face realmente o diferenta in viata unor oameni, dar si o echipa minunata, dedicata, care a devenit ea insasi o sursa de inspiratie pentru mine.

Lucrand de mai multi ani in consultanta si in medii corporatiste, experienta voluntariatului a reprezentat pentru mine o noutate, dar a fost si oportunitatea de a descoperi povestile unor tineri care in ciuda tuturor dificultatilor, isi construiesc un viitor frumos si care in urmatorii ani vor fi cu siguranta acele povesti de succes de care are atata nevoie societatea romaneasca.

Daca ar fi sa ma gandesc la ce am invatat eu de la grupul de tineri cu care lucrez saptamanal la centru, mi-ar fi greu sa selectez ceva anume, dar primul cuvant care imi vine in minte este “a darui”. Ei m-au invatat sa daruiesc: timp, experienta, oportunitati si … zambete. Intalnirile cu ei m-au reincarcat intotdeauna bateriile si mi-au alimentat resursele de optimism si toleranta.

Iar cadoul cel mai important pe care mi l-au facut acesti tineri a fost speranta … ca societatea in care traim are o sansa sa se schimbe, ca exista oameni preocupati doar sa ajute alti oameni, in mod curat si onest si ca schimbarea e posibila doar prin implicare.

Cristina Otea – General Manager la Total Wash Concept SRL

De fapt, ca in orice domeniu, ca si in viata suntem dirijati de prioritati. Cand am cochetat prima data cu ideea sa vin sa petrec cateva ore cu copii de la centru, familia mea a considerat ca nu e o idee buna avand in vedere putinul meu timp liber … dar cu toate astea am hotarat sa fac tot posibilul sa particip.

Sincer nu am stiut ce o sa ma astepte cand am ajuns aici, insa din prima zi, copii m-au primit cu zambetul pe buze si mi-au oferit increderea ca ne vom intelege. Asa ca in fiecare saptamana mi-am prioritizat sa ajung la ei, sa invatam ceva nou impreuna. Atmosfera relaxanta, copilasii dornici intotdeauna sa invete lucruri noi, chicotelile si nazdravaniile lor sunt sursa de energie pozitiva atat de necesara in viata orcarui om. Acum dupa atatea luni, activitatea de voluntariat a devenit oaza mea de liniste, de armonie, de relaxare“.

Agafitei Ionela, asistent social Asociatia Alternativa 2003

…Ma simt atat de bine cand vin la Centrul Generatii si primesc atata dragoste din partea copiilor, caldura din partea doamnelor si energie de la tineri incat nu am cum sa nu spun: Multumesc, ca existati !

… In tot acest timp, am invatat sa daruiesc fara a primi ceva in schimb, sa socializez, sa mediez conflictele si mai mult decat atat, am reusit sa constientizez importanta comunicarii intre oameni indiferent de varsta pe care o au. Inca de la inceput mi-a placut enorm, idea de construire a unei punti intre generatii iar acest lucru am incercat sa-l fac si eu formand o activitate care se bazeaza pe aptitudini artistice muzicale: Corul Intergenerational. Facand aceasta activitate din inima si cu pasiune, combinand utilul cu placutul, am reusit sa vad o alta latura a beneficiarilor cu care am avut contact pana atunci la activitati de socializare, evenimente sau teme, si anume aceea de a dori sa invete cat mai multe fara a uita sa fie responsabili si seriosi.

… Voluntariatul face parte din modul meu de a trai iar acest lucru se datoreaza oamenilor cu suflet cald, care m-au indrumat, respectat si ajutat”.

Ani Draganescu, pensionara

… Intalnirea mea cu voluntariatul a avut loc in cea mai grea perioada a vietii mele, cand simteam ca nimic nu se mai poate intampla de acum pentru a ma face sa merg inainte. Si totusi, s-a intamplat. Am ajuns la Centrul Comunitar “Generatii” al Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei, in septembrie 2011.

Am gasit aici exact ce-mi trebuia: o atmosfera calda, oameni atenti cu cel de alaturi si gata sa dea si sa primeasca tot ceea ce le face bine celorlalti si chiar lor insasi. Am gasit aici copiii care cu energia, spontaneitatea si inocenta lor, te fac sa uiti de suparari, de anii pe care ii ai si sa nu mai vrei sa pleci din mijlocul lor.

De cand activez ca voluntar, imi doresc mereu sa pot face mai multe, pentru ca este minunat sa poti vedea fete luminate de zambete in jurul tau, atunci cand esti in mijlocul lor, fie ei copii, tineri sau varstnici, de-o seama cu mine. Stiam mai de mult ca toata viata trebuie sa inveti si ca poti sa faci acest lucru urmand diferite cai. Aici am experimentat acest lucru. Poti invata de la oricine, chiar si de la un copil. De asemenea, cu cat dai mai mult, cu atat primesti mai mult.

In aceasta activitate, totul se face din placere, din placerea de a da si altora din ce stii tu, din placerea de a comunica cu ceilalti, din placerea de a afla lucruri noi de la ceilalti.
Este o bucurie sa te afli in aceasta “mare familie”.

Cojocaru Adriana, studenta Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

… Am facut parte din acest grup initial ca si practician; mi-am ales acest centru pentru a-mi realiza stagiul de practica obligatorie din partea Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei.
Acum, la ceva timp dupa terminarea acestui semestru de practica, imi continui activitatea ca si voluntar, deoarece experientele de care am avut parte au avut o valoare adaugata considerabila, vizibil si in dreptul cunostiintelor pe care a fost nevoie sa le reactualizez in cadrul meditatiilor si temelor, dar si legat de activitatile propriu-zise si lucrul cu copii, fiind o experienta unica pentru mine.

… A fost destul de greu la inceput, pana am reusit sa ma acomodez cu postura mea de transmitator de cunostiinte, dar si de a crea o legatura cu copii astfel incat sa nu ma vada ca inca o persoana care vine si ii chinuie cu lectii, cu teme ( de parca n-ar avea ei destule) si cu alte pretentii de la ei. De aceea, ce am incercat eu sa fac a fost sa mentin o atmosfera placuta, cu fise de lucru cat mai atractive, colorate dar nu numai sa arate bine, ci sa reuseasca sa raspunda corect la fiecare cerinta. Impreuna am invatat lunile anului, zilele saptamanii, culorile, numerele pana la 20, membrii familiei, iar in perioada sarbatorilor de iarna am invatat cantecele.

.. Nu este o “munca” (cu ghilimelele de rigoare) degeaba, ci impreuna contribuim la realizarea unui viitor frumos, cu mai multe optiuni celor care nu au fost asa norocosi ca altii si care au nevoie de sustinere in conturarea lor ca si oameni mari!

Ei, impreuna cu noi decid ce fel de oameni vor sa devina!

Madalina Sorina Nae, studenta Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

… Motivul pentru care am ales să fiu voluntară se datorează faptului că doresc să acumulez experienţă în domeniul pe care îl studiez, să asociez teoria învăţată în cadrul facultăţii cu practica. Ca atare, am optat pentru această fundaţie, întrucât activităţile desfăşurate la centru sunt îndeosebi de natură educaţională.

Lucrul cu copiii mi-a făcut plăcere dintotdeauna, însă la Centrul Generaţii este vorba de mai mult decât atât. Încă de la început, am reuşit să-mi dau seama că aici copiii, vârstnicii, ceilalţi voluntari şi membrii fundaţiei formează o adevărată familie. Astfel, particip cu mare drag alături de aceştia la activităţile desfăşurate.

… Din activităţile intergeneraţionale am doar de învăţat, având loc inevitabil un schimb de experienţe între mine şi ceilalţi participanţi. Pe de o parte, am pătruns mai mult în universul copiilor prin activităţi de joc, dar şi de învăţare. Am remarcat că, spre deosebire de acum câţiva ani în urmă, astăzi copiii sunt mult mai energici, mai deschişi, mai curioşi, au mai multe surse de informare şi, uneori, te uimesc cu ceea ce ştiu. Pe de altă parte, interacţionând cu vârstnicii, am aflat lucruri folositoare cu privire la viaţa de zi cu zi”.

Georgiana Lohan, studenta Facultatea de Litere

… Ceea ce m-a determinat să scriu un mail pe adresa fundaţiei a fost un motiv simplu: dragostea pentru copii, dar şi respectul nemărginit faţă de Casa Regală a României. Am avut şansă în scurt timp să primesc un răspuns promt şi aşa am ajuns să o cunosc pe Cristina- cea care mi-a îndrumat paşii spre a cunoaşte copiii, şi mai mult decât atât să mă cunosc pe mine.

Treptat am înţeles cât de multe am de învăţat de la copii, de la voluntarii vârstnici, chiar şi de la cei care au aceeaşi vârstă ca şi mine. Am învăţat să zâmbesc mai des, să mă joc, şi să am încredere în viitor (aşa cum îmi spuneau adesea copiii, “Avem suficient timp!”).

Plăcerea de a dărui nu poate fi comparată cu nimic. Dacă timpul mi-ar permite, mi-ar plăcea să fiu zilnic alături de aceşti copii, să îi văd cum îşi desprind rând pe rând aripile, cum învaţă (ghidaţi de voluntari), să zboare…

Sunt convinsă de faptul că în momentul în care copiii îşi vor alege propriul drum, nu vor uita de sprijinul necondiţionat pe care l-au primit… De fapt, adevăraţii beneficiari ai acestui program suntem noi, voluntarii. Noi avem mereu de învăţat, deoarece la fiecare întâlnire primim o lecţie de viaţa

Andrei Diaconescu, elev clasa a XII-a

Aventura mea ca voluntar al acestui centru a inceput in momentul in care am inceput sa ma dezmeticesc si sa-mi dau seama de ce vreau sa fac dupa terminarea liceului. La sfarsitul verii anului trecut, putin timid, speriat, dar dornic de a fi alaturi de oameni dragi care ar putea aprecia putinul ajutor pe care il aveam de oferit, am pasit pentru prima data in cadrul Centrului Comunitar Generatii.

Nu aveam experienta cu copiii, nu stiam ce sa spun, ce as putea face, cum sa-i ajut, insa ei stiau mai bine de ce au nevoie si nu s-au sfiit sa-mi ceara ajutorul. Fiecare zambet primit, multumirea acordarii unui ajutor neconditionat, neremunerat, insa platit cu experiente placute si bucurii, m-au facut sa ma apropii si mai mult de acesti copii, considerandu-i acum prieteni de suflet. Cele cateva ore petrecute alaturi de ei, in care te rupi de rutina zilnica si te incarci cu energie pozitiva prin zambetele si povestile lor te fac sa-ti dai seama cat de important este sa ai pe cineva care sa te aprecieze pentru ceea ce esti si nu doar pentru ceea ce le oferi.

… Intotdeauna mi-a placut sa ascult un varstnic povestindu-si viata si experientele prin care a trecut deoarece sunt atat de multe lucruri pe care ei le stiu si prin care au trecut, iar noi, cei tineri, nu. Mereu am considerat ca daca, probabil, s-ar introduce ca materie scolara “lectiile despre viata”, pe langa matematica, romana, istorie, ei ar fi cei mai buni profesori. Ne-ar ajuta pe noi, cei care inca nu am dat piept cu viata reala si ne-am forma o parere despre cum se “mananca” aceasta.

Oamenii minunati pe care acest centru ii gazduieste imi readuc zambetul pe buze indiferent de cat de grea mi-a fost ziua.